Iubitul

Freida McFadden 

Am citit multe dintre cărțile Freidei McFadden și, deși nu toate sunt capodopere, aproape întotdeauna reușesc să mă scoată din reading slump și să mă prindă în mrejele lor. Autoarea are un talent incontestabil: știe să creeze acel efect de „încă un capitol” care te face să sacrifici somnul, treburile zilnice și orice altceva doar pentru a vedea ce se întâmplă mai departe. The Boyfriend are exact acest element adictiv, fiind scris într-un stil alert și atrăgător, dar, în același timp, este una dintre cele mai frustrante lecturi pe care le-am parcurs dintre romanele ei.

Cartea alternează două voci narative: povestea din trecut a lui Tom și perspectiva prezentă a lui Sydney Shaw. Dacă partea legată de Tom mi-a captat imediat atenția prin tensiune și mister, povestea lui Sydney a fost, din păcate, sau sursă constantă de iritare. Sydney este, fără exagerare, unul dintre cele mai exasperante personaje feminine pe care le-am întâlnit într-un thriller. Naivitatea ei depășește limitele credibilului, iar atitudinea ei superficială și obsesia unei înțelegeri de a nu-ți putea transforma întregul fir narativ într-o experiență obositoare. Este gelosă pe viață amoroasă a prietenelor ei, se lasă distrasă de primul bărbat atrăgător care îi iese în cale și uită complet de propriile obiective ale unui capitol la altul. În loc să evolueze, rămâne blocată într-o combinație de superficialitate, imaturitate și decizie inexplicabil de proaste. Nu doar că nu are dezvoltare, dar pare construită din carton, fără consistență emoțională.

De fapt, cred că personajul ei nici nu se potrivește cu miza poveștii. Sydney spune că vrea să descopere cine ia ucis cea mai bună prietenă, însă renunță la acest scop imediat ce un bărbat îi zâmbește mai frumos. Incoerența ei este greu de suportat. Paradoxal, tocmai aceasta incapacitate a ei de a face ceva util devine un fel de binecuvântare: dacă Sydney ar fi luat investigația în propriile mâini, probabil aș fi abandonat cartea de frustrare.

În contrast, povestea din trecut, cea a lui Tom, este net superioară. Aici am găsit tensiune, mister, perspective neașteptate și un fir narativ care ma făcut să pun întrebări: Ce legătură are această poveste cu cea prezentată? Ce se întâmplă cu Daisy? Unde duce totul? This parte a romanului este, fără îndoială, salvarea cărții. Totuși, nici Tom nu este un personaj perfect: uneori este atât de exagerat în comportamentele lui ciudate, devine caricatural. Momentele în care decide dacă un melc este sau nu prietenul lui m-au făcut mai mult să ridic din sprâncene decât să intru în atmosfera dorită de autoare.

Intriga generală este decentă, cu un ritm bun și un twist pe care chiar nu l-am anticipat — un lucru rar în thrillerele Freidei, unde de obicei intuiesc destul de repede direcția. De această dată, surpriza finală chiar ma lovit și mi-a întors teoriile la 180 de grade. Totuși, după acest moment intens, ultimele capitole sunt surprinzătoare de fade. Tot avântul creat de acel twist se evaporă rapid, lăsând în urmă un final diluat, aproape ridicol, ca un episod de You combinat cu Real Housewives of Beverly Hills, dar la o versiune foarte subțire. Epilogul, mai ales, este atât de inutil în l-aș fi șters cu totul: un final forțat, neconvingător și complet lipsit de subtilitate.

În ciuda tuturor acestor minusuri, nu pot spune că nu m-am bucurat de lectură. Stilul Freidei McFadden rămâne captivant, iar poveștile sunt perfecte pentru momentele în care nu cauți artă literară, ci pur și simplu divertisment. Personajele ei devin, ce-i drept, tot mai instabile și mai greu de suportat de la o carte la alta, dar asta nu mă va împiedica niciodată să citesc următoarele apariții. Voi fi acolo, la lansare, indiferent cât mă frustrează uneori.

În concluzie, The Boyfriend este un roman cu un twist excelent și un fir narativ trecut puternic, dar sabotat de un personaj principal extrem de slab și de un final dezamăgitor. O lectură captivantă și enervantă în același timp — o combinație tipică pentru Freida, dar în acest caz accentuată la maximum.

Andra Pavăl