Still Me

În acest volum, protagonista ajunge într-un loc complet nou, unde trebuie să înceapă totul de la zero. Nu mai are siguranța vechii ei vieți și nici reperele la care era obișnuită. Totul este diferit: oamenii, obiceiurile, regulile, ritmul zilnic. Este un fel de reinventare forțată, dar extrem de necesară.
La început este pierdută. Nu știe cu cine să vorbească, ce trebuie să facă, cum să reacționeze. Face greșeli, se simte prost, se simte privită, are momente în care vrea să renunțe și să se întoarcă înapoi. Dar încet-încet, începe să se adapteze. Învață din propriile greșeli, observă, ascultă, încearcă să înțeleagă lumea nouă în care a intrat.
Aici apar oameni care îi schimbă direcția. Există persoane care o susțin, persoane care o provoacă și persoane care o fac să se simtă importantă. Învață să fie independentă, începe să aibă o voce, își descoperă capacități pe care nu știa că le are. Iar lucrul acesta mi s-a părut unul dintre cele mai frumoase aspecte ale cărții: nu mai este o femeie care reușește datorită altcuiva, ci datorită ei însăși.
Relația romantică din acest volum este diferită de tot ce a trăit în trecut. Nu vine ca un șoc emoțional, ci ca o apropiere naturală, matură. Apare atunci când ea este pregătită, nu când este disperată să compenseze ceva. Este o relație bazată pe grijă, pe respect, pe comunicare. Nu are intensitatea care rupe, dar are stabilitatea care construiește.
Cartea este despre creștere personală, despre găsirea identității, despre acceptarea schimbării și despre curajul de a-ți crea o viață nouă chiar și atunci când ai impresia că nu ești făcută pentru asta. Apreciez mult faptul că autoarea nu o transformă într-o femeie perfectă, ci într-una realistă: face greșeli, se îndoiește de sine, dar continuă să încerce.

Opinie Personală

Cartea asta mi s-a părut cea mai luminoasă dintre toate trei, dar în același timp cea mai matură. Mi-a plăcut că protagonista este pusă într-un context complet nou, unde nimeni nu o cunoaște, nimeni nu o protejează și nimeni nu îi spune ce să facă. E nevoită să învețe să se descurce singură și asta o transformă în cel mai frumos mod posibil.
Mi-a plăcut enorm evoluția ei. Este un progres real, palpabil, în care o vezi cum trece de la nesiguranță la curaj, de la teamă la asumare, de la „nu pot” la „pot să încerc”. Mi-a plăcut mult că autoarea nu o prezintă ca pe un personaj perfect după tot ce a trăit, ci ca pe o femeie care încă învață, care încă face greșeli, dar care acum are mai multă încredere în ea însăși.
Relația romantică mi s-a părut foarte bine potrivită cu această etapă din viața ei. Nu e dramatică, nu e intensă în mod exagerat, ci e exact ceea ce are ea nevoie acum: stabilă, relaxată, matură. O iubire liniștită, care vine la momentul potrivit.
Mi-a plăcut mult și atmosfera nouă în care este plasată povestea. O provoacă, o face să se adapteze, să gândească altfel, să-și folosească resursele. Mi-a dat senzația de început adevărat, nu de continuare forțată.
Pentru mine, acest volum a fost inspirațional. M-a făcut să simt că oricât de greu ar fi, poți să o iei de la capăt. Poți să devii altcineva, nu pentru că renunți la trecut, ci pentru că îți dai voie să crești. Și cred că asta este ideea cea mai frumoasă a cărții.

Iuliana Pazari