Eu înainte de tine

Jojo Moyes

Cartea aceasta este despre întâlnirea dintre două persoane foarte diferite, care ajung să se influențeze o pe ceaaltă într-un mod profund. Totul începe simplu: o viață obișnuită, fără mari ambiții, dar plină de responsabilități. Protagonista este genul de femeie care se mulțumește cu puțin, nu pentru că nu ar merita mai mult, ci pentru că nu și-a pus niciodată întrebări despre ce ar putea fi dincolo de rutina ei. Trăiește cu familia, se adaptează la situație, nu are planuri mari și nici curajul de a ieși din zona ei de confort.
În momentul în care apare în viața ei un bărbat aflat într-o situație extrem de dificilă, totul se schimbă. El este complet diferit de ea: a avut o viață activă, plină, intensă, iar acum trăiește în limite pe care nu le-a ales și nu le acceptă cu ușurință. El este dezamăgit, frustrat, furios pe tot ce i-a întâmplat și nu vrea să lase pe nimeni să se apropie de el. Întâlnirea lor este incomodă. Nimic nu pare să meargă bine la început. Ea este stângace, timidă, nesigură, iar el este rece, distant și ironic.
Pe următorii povești, cei doi încep să se schimbe unul prin celălalt. Ea descoperă mai multă încredere, mai mult curaj, începe să vadă viața din perspective și să-și pună întrebări pe care nu le-ar fi gândit înainte. El, la rândul lui, deschide treptat inima, permite să vă simțiți în lumea lui și să înceapă să din nou ceva pozitiv. Cei doi au discuții sincere, uneori greu de dus, alteori pline de căldură. Ea îl provoacă să privească altfel situația în care se află, iar el o face să înțeleagă că nu trebuie să-și trăiască viața doar conform așteptărilor celorlalți.
Relația lor evoluează natural. Nu este o poveste rapidă sau exagerată, ci una construită pas cu pas. Ea căuta să-l ajute, în timp ce el o ajută fără să-și dea seama. Sunt momente de apropiere, de distanță, de furie, de confuzie, de tandrețe, toate foarte umane și foarte credibile. Cartea nu romantizează suferința lui și nici lupta ei. Totul este prezentat direct și sincer. Finalul este dureros, dar realist, pentru că arată că nu toate poveștile pot fi salvate, dar toate pot transforma oamenii implicați.

Opinie personală

Pentru mine, cartea asta a fost una dintre cele mai emoționante lecturi pe care le-am avut în ultimii ani. Am simțit că autoarea a scris povestea într-un mod foarte direct și foarte aproape de realitate. Nu am avut senzația că exagerează nimic și cred că tocmai asta m-a făcut să mă atașez atât de mult de cei doi. Mi-a plăcut la nebunie evoluția ei, pentru că este genul de femeie care vă devine dragă rapid: sinceră, caldă, cu defect, cu limitări, dar cu o inimă enormă. Mi-a plăcut că nu e prezentată ca o eroină perfectă, ci ca o femeie normală, așa cum suntem mulți dintre noi.
El ma impresionat prin luciditatea lui și prin sinceritatea crudă cu care se recunoaște durerile și limitate. E un personaj greu de înțeles uneori, dar atât de ușor de simțit. Mi-a plăcut că relația lor nu idealizată și că nu este căutat să repare ceva ce nu se poate repara. Totul este foarte sincer.
Finalul ma rupt, recunosc. Ma durut, dar în același timp mi-a părut corect și demn. Am plâns, dar nu un plâns melodramatic, ci un plâns din acela în care simți că povestea a ajuns exact unde trebuia. Este genul de carte care te face să te gândești la viață, la alegeri și la cât de important este să trăiești atenți, cu intenție, nu pe pilot automat.
Per total, a fost o carte care ma atins profund și pe care o recomand oricui are nevoie de o poveste sinceră, curată și emoționantă.

Iuliana Pazări