Fata din tren
Paula Hawkins
„Fata din tren” este acel tip de thriller psihologic care te face să te întrebi, de la început până la final, unde se termină realitatea și unde începe imaginația personajului principal. Ce m-a atras cel mai mult la carte a fost modul în care Paula Hawkins creează o atmosferă densă, neliniștitoare, în care fiecare detaliu pare suspect, fiecare privire pare ascunsă, iar fiecare zi pare identică și totuși diferită.
Personajul principal, această femeie pierdută între nefericire, alcool și obsesia de a privi viețile altora din tren, mi s-a părut incredibil de realistă. Mi-a plăcut că nu este „simpatică” în sensul tradițional, dar tocmai imperfecțiunile ei o fac umană. Există momente în care te enervează, apoi te face să o compătimești, apoi îți dă impresia că e chiar mai lucidă decât pare. Oscilația asta emoțională mi s-a părut foarte bine construită.
Atmosfera generală este apăsătoare, parcă mereu plouă, mereu e înnorat, mereu ceva stă să se întâmple. Hawkins reușește să creeze suspans fără să exagereze, ci lăsându-te să te joci cu ipoteze, să suspectezi pe toată lumea și să nu ai încredere în nimeni, nici măcar în protagonistă. Iar construirea misterului prin fragmente din amintiri, confuzii și goluri mentale este una dintre cele mai interesante părți ale romanului.
Observații
Am simțit cartea asta ca pe un puzzle emoțional. Uneori mă enerva ritmul, alteori mă fascina. Dar în final mi-am dat seama că asta e intenția: să te facă să simți dezorientarea personajului, frica ei, nevoia disperată de a înțelege ce i s-a întâmplat cu adevărat. Mi-a plăcut mult felul în care tensiunea crește treptat și te obligă să citești „încă un capitol”, apoi încă unul. E o carte pe care am citit-o repede, dar care m-a ținut mult timp pe gânduri. Aș recomanda-o oricui vrea un thriller intens, dar și o explorare a minții umane și a modului în care percepțiile ne pot minți.
By Radu Alexandra